Suntem ceea ce facem

Posted by marelelupalb on 25 mai 2011

Cine suntem noi? Ce suntem noi?

Gândurile şi vorbele rele aduc răutate între oameni. Vorbele rele aduc răutate între oameni, iar aceste vorbe pornesc de la gânduri rele. În acelaşi timp, gândurile şi cuvintele rele devin deprinderi ale autorului respectiv, ajungându-se la fapte rele. Aşadar, gândurile şi vorbele rele sunt cauzele relelor dintre noi.

Lucrurile rele pe care noi le facem frecvent, cu sau fără voia noastră, dându-ne sau nedându-ne seama, devin greşeli statornice în existenţa umană, formând deprinderi rele. Aceste deprinderi, de regulă, ni se par că ne caracterizează şi că le avem pentru că aşa vrem noi. De fapt, aceste deprinderi rele ne stăpănesc şi ne complică viaţa, ne fac să facem greutăţi celor din jur şi atrag greutăţi asupra noastră (acolo unde fărădelegile se înmulţesc, iubirea multora se răceşte, iar faptele rele dau naştere altor fapte rele).

Gândurile noastre devin vorbele noastre. vorbele noastre devin acţiunile noastre. Faptele noastre devin realizările noastre. Realizările noastre devin deprinderile noastre. Toate câte le facem intră în compoziţia vieţii noastre, intră în noi şi ne formează. Practic, suntem ceea ce facem. Ceea ce facem, ne şi face!

Bunătatea între oameni se obţine prin ocolirea pricinilor faptelor rele. Pricinile faptelor rele sunt gândurile şi vorbele noastre, dar şi gândurile, vorbele şi faptele celor apropiaţi nouă (anturajul nostru, locurile pe care le frecventăm).

Alte pricini ale faptelor noastre rele sunt: neştiinţa, uitarea şi nepăsarea.

E o mare vină ca un om să nu se intereseze, să nu dorească să ştie. Acest fapt atrage după sine slaba cunoaştele a lucrurilor adevărate, alegerea proastă atunci când trebuie să se opteze pentru ceva, uşurinţa de a fi înşelat… Neştiinţa este întunecarea minţii.

Uitarea este un lucru rău. Uitarea unui bine pe care l-am avea în minte la un moment dat, uitarea de a face ceva, uitarea unui lucru făcut nouă de cineva, atrage după sine diverse greutăţi pentru noi, dar şi pentru cei din jur. Uitarea este o pierdere.

Nepăsarea este un alt lucru rău. Nepăsarea duce la neştiinţă şi la uitare. Cine este năpăsător, ajunge la lucruri rele. Trebuie să ne pese şi să înlăturăm gândurile care nu sunt conforme cu cu faptele bune. Doar aşa putem înlă tura vorbele şi faptele rele.

Politeţea este o uzanţă socială care caută să îi apropie pe oameni, prin respect. Dacă avem nevoie de o informaţie o vom obţine mai uşor dacă suntem politicoşi decât dacă suntem nepoliticoşi sau agresivi. Pe lângă a fi politicoşi, trebuie să fim recunoscători, mulţumitori, prevenitori, într-un cuvânt: cuviincioşi.

Tu cine eşti? Tu ce eşti? Tu ce faci?

Posted in Pacea din noi | No Comments »

Pacea din noi este pace

Posted by marelelupalb on 25 mai 2011

Ce vreau eu?… Eu vreau pace!

Sunt unul din aceea care crede că un om poate schimba lumea. Ştiu că sunt mulţi care cred aceasta. Însă majoritatea din aceştia cred că omul poate schimba lumea doar prin război, răzbunare, agresare ,… doar prin forţă. Eu sunt unul dintre aceea care crede că un om poate schimba lumea prin curăţarea propriei inimi şi prin adunarea şi atenţia propriei minţi. Numai aşa o idee poate fi un izvor de bunătate pentru întreaga umanitate.

Sunt unul dintre aceea care crede că noi, toţi oamenii, culegem roadele gândurilor şi dorinţelor noastre. Dacă gândurile noastre nu sunt bune, nici rodul lor nu poate fi bun. De aceea trebuie să încercăm să fim mai buni. A fi mai bun nu înseamnă să ţi se dea întotdeauna dreptate, să ţi se dea întotdeauna întâietate sau să parcurgem mot -a-mot regulile unui cult religios . A fi mai bun înseamnă a ne curăţi sufletul de acele gânduri şi de depresia în care am căzut din pricina evenimentelor din viaţa noastră.

Sunt unul dintre aceea care cred că doar fiind împreună şi uniţi vom putea trăi fericiţi pe pământ. Duşmanul gândurilor şi dorinţelor noastre îşi are originea în gândurile noastre. Noi toţi de la mic la mare suntem cei care pricinuim lipsa de rânduială a gândurilor noastre. Pentru că noi nu reuşim să fim într-un cuget, nu suntem în stare să punem la conducere pe cei aflaţi într-un cuget cu noi, motiv pentru care nici politicienii noştrii nu sunt toţi într-un cuget. Acolo unde oamenii se unesc şi intervin mult pentru binele celor din jur, acolo se ajunge la fericire între oameni.

Care este legătura dintre cele de mai sus? Am ajuns de curând la concluzia cum că viaţa aici pe pământ ese o luptă a trupului şi a minţii. Lupta este mai întâi o luptă a gândurilor noastre. Atunci când nu ne mai putem lupta cu gândurile noastre, atunci luăm gândurile rele de bune, atunci ne războim între noi.

Aproape dintotdeauna omenitea s-a războit declarând că luptă pentru dreptate, credinţă sau o viaţă mai bună şi mai sigură. Nu putem lupta între noi pentru credinţă, ci trebuie să ne unim pentru a o căştiga, căci doar unindu-ne căştigăm putere şi tărie. Tot aşa, pentru a avea dreptate şi o viaţă mai bună şi mai sigură trebuie să luptăm cu gândurile noastre egoiste, să le dăm deoparte şi să fim cu toţii uniţi.

Am ajuns la concluzia că nu foloseşte la nimic un conflict deschis (în vorbe), şi nici unul purtat de gând. Am ajuns la concluzia că nu foloseşte la nimic nici să mă îmotrivesc cuiva, nici să conving pe cineva de ceva.

Am ajuns la concluzia că planurile noastre ne încurcă mult în viaţă. Graba cu care căutăm să ducem planurile şi interesele noastre ajungem să nu ne mai îngrijim dacă nu cumva vătămăm vreo persoană sau dacă nu comva încurcă vreun interes al cuiva. Aceasta nu este o cale bună şi aceasta deoartece, atunci când vrei cu tot dinadinsul ca lucrurile să iasă cum vrei tu, atunci nu iese nimic. Te vei vătăma şi tu, şi cei din jurul tău. Am făcut acest blog vrând să îi aduc pe unii la o găndire mai corectă. Dar mi-am dat seama că dacă cei care citesc acest blog nu sunt pregătiţi, nu trebuie să fiu mai acid, ci doar să ofer timp.

La urma urmei, ce vrea fiecare om? Fiecare om vrea pace, şi asta chiar dacă majoritatea încă nu ştie că pacea vine din paza inimii şi a minţii.

Cei mai mulţi dintre noi avem gândurile împovărate deoarece am primit gândurile semenilor noştrii. Gândurile celor din jur sunt urzeala lor, iar noi am avea poate alte gânduri, dacă ne-am folosi propria capacitate de judecată şi înţelegere. Unii dintre cei din jurul nostru au alte gânduri şi s-au năpustit asupra noastră cu gândul şi ne-au prins în planul lor de atac. Aceasta pentru ca mai tărziu să ne creeze rău, iar noi să stăm liniştiţi. De aceea nu o ducem bine: vrem tot felul de lucruri auzite sau promovate de căptre persoane care au interese străine unităţii noastre. Iar când unii dintre noi ne dăm seama, ne luptăm cu cei care nu îşi dau seama şi rar cu cei care ne-au intoxicat gândurile cu ideile lor meschine.

Cei care luptă nu au pace. De aceea trebuie să nu mai luptăm. De aceea trebuie ca doar să arătăm mereu idei mai bune şi mai creatoare, să milităm pentru ele în aşa fel încât ideile celor potrivnici unităţii şi păcii noastre să fie neauzite şi uitate.

Sper să găsim cu toţii pacea din noi!

Posted in Pacea din noi | Tagged: Pacea din noi | No Comments »